29 September, 2018
Alegerile europarlamentare 2019: Europa, încotro?

Mulțumesc EurActiv România pentru invitația pe care mi-a adresat-o de a participa, alături de alți europarlamentari români, la dezbaterea realizată cu sprijinul Parlamentului European, “Alegerile europarlamentare 2019: Europa, încotro?”. Am avut astfel ocazia să discutăm despre temele de campanie din 2019 și despre viitorul UE, să analizăm posibile reconfigurări în Parlamentul European și provocările interne şi externe la adresa Europei.

Am spus că în campanie nu pot fi discutate teme care nu interesează pe nimeni. În fiecare an, din 1992 încoace, se realizează un eurobarometru, care are patru categorii, în funcție de percepțiile cetățenilor cu privire la apartenența lor. Altfel spus, cum se consideră a fi un cetățean: mai întâi european, european-naţional (adică mai degrabă european şi apoi naţional), naţional-european sau naţional. În 1992, în prima categorie, se încadrau 4%, iar anul trecut doar 2%, la european-naţional 7% în 1992, la fel şi anul trecut. Restul de 91%, sunt la categoriile naţional-european şi naţional.

Observăm, așadar, nu doar o pondere mică, nesemnificativă, a celor care se consideră mai întâi europeni, dar și că tendința este de scădere a acestei ponderi. În acest context, nu trebuie să ne mirăm că temele de interes sunt preponderent naţionale. Nici la alegerile pentru Parlamentul European de anul viitor, temele nu vor fi unele pur europene, ci naţionale, eventual puse în context european.

Care ar putea fi temele naționale românești, puse în context eurorpean?

Corupţia ar trebui să fie una dintre ele, apoi emigrarea, în condiţiile în care, în medie, nouă români pe oră părăsesc ţara. Această din ultimă temă însă văd că nu interesează deloc oamenii politici din România, rămânând un subiect de fapt divers pentru mass-media. Un asemenea fenomen, care plasează România imediat după Siria, ar trebui să fie o preocupare permanentă a legislativului și a executivului de la București.

Este greu de prezis reconfigurarea Parlamentului European după alegerile de anul viitor. Noua mişcare anunţată de Guy Verhofstadt (ALDE), Matteo Renzi (S&D), Emmanuel Macron şi Dacian Cioloş va reprezenta pentru S&D o lovitură puternică, întrucât italienii au avut o delegaţie foarte mare, a doua din grupul socialiștilor europeni. Acesta este și motivul pentru care grupul S&D nu exclude PSD, în ciuda faptului că partidul lui Dragnea încalcă toate principiile socialiștilor europeni. Numărul de voturi din Parlamentul European este, de fapt, interesul oricărui grup politic, iar S&D nu se pot lipsi de voturile PSD în actualul context european.

Vor fi reconfigurări, vor apărea noi grupuri politice care vor rupe de prin toate şi se vor reaşeza, dar e greu de spus pe ce doctrină, pe ce direcţie politică se vor așeza. Ce este cert, partide nu neapărat eurofobe, dar care pun în discuţie construcţia europeană vor avea o voce mult mai puternică în viitorul Parlament, iar România va deveni o temă de discuție din ce în ce mai prezentă, cu atât mai mult cu cât, așa cum spuneam, subiectul migrației este inexistent în cabinetele de la București.