Cătălin Ivan, candidatul ADN la Președinția României, declarația integrală de presă în ziua lansării în cursa electorală (17 septembrie).

Alternativa pentru Demnitate Națională are toate actele în regulă, după foarte multe complicații, după foarte multe piedici pe care le-am întîmpinat de-a lungul ultimului an, putem spune că astăzi ADN poate să participe la toate campaniile electorale.

Așa cum ne-am angajat în vara anului trecut, și pentru această campanie am luat foarte serios în calcul candidatura ADN-ului. La sfârșitul lunii iulie, discutînd cu colegii din ADN, am stabilit două condiții importante pentru ca această candidatură să aibă loc. În primul rînd, să avem minimum 35 de organizații județene care să fie active în pragul campaniei electorale. Apoi, desigur, pe toată perioada verii să strîngem semnăturile necesare pentru această candidatură.

Vă pot spune astăzi că cele două condiții, mulțumită colegilor din ADN, au fost îndeplinite. Pot să spun astăzi că voi candida din partea Alternativa pentru demnitate națională la funcția de președinte al României.

După cum vedeți, conceptul nostru de campanie se numește Ivan24. De ce 24? Pentru că este vorba despre un angajament al nostru: 24 de ore din 24, pînă în 2024, ne vom angaja într-o luptă permanentă, zi de zi, minut cu minut, pentru regenerarea României, pentru schimbarea din temelii a societății românești și reformarea clasei politice. În același timp, este un mesaj și pentru cei care vor vota pe 10 noiembrie, că 5 ani de zile, 24 de ore din 24, vor trebui să trăiască cu efectele acestei decizii.

Decizia din noiembrie nu este doar o decizie de moment, care e mai simpatic, care se descurcă mai bine în dezbateri, care are mai mulți bani în campania electorală, este vorba despre o decizie care ne va afecta cinci ani de zile de acum încolo, pe noi, pe copiii noștri, pe părinții noștri, pe toți cei dragi. Dacă vom vota ce am mai votat, cu siguranță vom avea ceea ce am mai avut. Adică scandal, corupție, incompetență, impostură și nu în ultimul rînd dezinteres.

Poate vă întrebați de ce am ales acest loc pentru conferința de presă de astăzi. Această uzină a fost înființată în anul 1876. Istoria acestei uzine, pînă astăzi, se identifică cu istoria României moderne. Prima industrializare a României a avut loc începînd cu această fabrică. A fost cel mai bombardat obiectiv în al Doilea Război Mondial. A reușit să se reinventeze, să prindă din nou viață, să producă din nou în continuare, iar astăzi se află într-o situație total nefericită, așa cum se află întreaga societate românească. Dacă atunci a fost un război asumat, astăzi sîntem în plin război, de 30 de ani de zile, un război mult mai perfid, cu efecte mult mai nocive, poate chiar fatale pentru societatea românească. Ne aflăm în plin război economic, un război în care ne pierdem bucățică cu bucățică industria, ne pleacă forța de muncă, ne pierdem resursele, un război care continuă astăzi, în timp ce vorbim, cu eforturi uriașe de a ne convinge că trebuie să renunțăm la identitate națională, la valori, la cultură, la istorie, la trecut și nu în ultimul rînd la viitor.

Cele cinci motive pentru care am ales să participăm în această campanie electorală:

vorbim în primul rînd despre sclavie modernă, vorbim despre faptul că sute de mii de români sînt sclavi la propriu, nu la figurat, pe plantații, în fabrici, în abatoare din Germania, Franța și Italia. Sînt luați din satele românești, sînt urcați în microbuze, duși acolo, lăsați fără acte, fără bani, ținuți efectiv în lagăre înconjurate cu sîrmă ghimpată și puși să muncească pentru firme care obțin un profit imens avînd o forță de muncă foarte ieftină și fără drepturi. Dar problema principală este că instituțiile statului român cunosc această realitate. Problema principală este că există o complicitate tacită între instituțiile din România și instituțiile din afara țării. Cei de afară tac complice pentru că beneficiază de pe urma acestei forțe de muncă, ai noștri tac pentru că nu vor să-i supere pe cei de afară sau poate din incompetență, nu știu. Încă nu avem răspunsuri de ce tac ai noștri.

Ideea este că un subiect atît de grav, care afectează sute de mii de români direct și milioane de români, indirect, cu familiile lor, cu cei dragi lor, nu este abordat deloc, nici de președintele României, nici de prim-ministrul României, de nimeni din guvernul României sau din parlamentul național.

Tot legat de sclavia modernă se leagă și al doilea motiv pentru care am ales să candidăm. Această fabrică este simbol al industriei românești. Numai că industria românească, atît cît o mai avem, pentru că se dorește ca aceasta să nu mai existe deloc, produce salarii de mizerie, cu oameni care muncesc în condiții foarte proaste, pentru o marjă de profit de 1 pînă la 2 la sută. Noi producem, cu chin, cu resurse pe care le găsim cu greu, iar tot profitul este luat de firme din Germania, Olanda, de alte țări din Europa și din lume, care doar pentru că schimbă niște hîrtii de ici pînă colo vînd produsele noastre pe piețe unde noi, ca țară, nu avem voie să vindem. De ce nu avem voie să vindem? Întrebați diplomații români, întrebați consulii noștri economici, întrebați președintele țării, întrebați la Ministerul de Externe.

al treilea motiv este acela că, dacă în 1876, cînd această fabrică lua viață, cînd România devenea România modernă, în Moldova și Țara Românească, pentru că doar ele erau unite, se nășteau mai mulți copii decît s-au născut anul trecut în toată România mare pe care o știm astăzi. În 1876 natalitatea era mult mai pozitivă decît astăzi. Aici sînt cîteva elemente care trebuie discutate. Faptul că pleacă populația activă și tinerii noștri aleg să se mute în străinătate și să nu se mai întoarcă niciodată în țară; că la o mie de nașteri în România avem cel puțin o mie de avorturi este catastrofal pentru viitorul nostru ca țară.  faptul că nu este astăzi încurajată deloc căsătoria. Tinerii astăzi nu se mai căsătoresc. Nu au nici un sprijin. Un copil dacă apare este un chin pentru tinerii părinți, în nici un caz o bucurie, pentru că din p d v financiar nu au cum să îl susțină la școală, să crească sănătos, să îi ofere absolut tot ce are nevoie.

Astăzi, cînd vorbim, România îndeplinește absolut toate criteriile unei populații aflate pe cale de dispariție. După unii, 2080 este anul în care România nu va mai exista ca țară cu populație românească. După alții, pînă la sfîrșitul acestui secol. Statistic vorbind, nepoții noștri vor fi ultimii români, pentru că în această țară nu se vor mai naște români.

Mai sunt două motive, le-aș lega, dar totuși le voi spune separat.

Al patrulea motiv este că de 10 ani stînd la Bruxelles, lucrînd pentru România în Parlamentul European, am avut o nemulțumire uriașă. Am văzut toți ceilalți europarlamentari, reprezentînd absolut toate celelalte țări din Europa, avînd un mandat din partea țării pe care o reprezintă. Știau foarte clar ce este important pentru țara respectivă, știau foarte clar pînă unde pot merge cu disputa politică, știau de unde încolo este interesul țării și trebuie să facă front comun. Deși am cerut de nenumărate ori, nu a existat un mandat din partea României. Indiferent cine a fost la guvernare, indiferent cine a fost președintele României, absolut niciodată nu am primit din partea instituțiilor românești un mandat, cu principalele priorități pentru România. Să fi fost 10, 15, 3, o prioritate, măcar una să spună de ce sîntem acolo, de ce luptăm pentru România, de ce am intrat noi ca țară în UE. Dacă nu ne este bine astăzi în UE, de vină nu sînt europenii, nu sînt instituțiile europene, nu tot ce e rău e de la Bruxelles și ce e bun e de la București, așa cum se spune la televizor tot mai des. Problema este că noi, în țară, încă de cînd am hotărît că vom adera la UE, nu am discutat de ce vrem să fim în UE. Care sînt obiectivele noastre în UE. Care este proiectul românesc în UE. Ce avem de negociat cu toți ceilalți astfel încît românilor să le fie bine în UE.

Ultimul motiv, al cincilea, este acela că dacă această țară va avea viitor, dacă noi ca popor putem spera la un viitor mai bun în România, atunci trebuie să investim enorm de mult în învățămînt, trebuie să investim în cercetare, trebuie să investim în inovare, trebuie să repunem elitele la locul lor. Trebuie să repunem scara valorilor în ordinea firească, astfel încît să nu mai fim conduși de incompetenți, astfel încît impostura să nu țină loc de competență, astfel încît tupeul să nu ia locul celui care chiar dorește să facă ceva bun pentru această țară.

Voi încheia spunînd că ne aflăm aici, în această uzină, și pentru a arăta respect celor care au construit România, părinților noștri, bunicilor noștri, cei care, cărămidă cu cărămidă, instalație cu instalație, utilaj cu utilaj, au făcut ca România să aibă ce să vîndă în străinătate, să creeze locuri de muncă și să fim o țară demnă în lume.

Această campanie este una care își propune să vorbească în toată această perioadă despre lucruri care nu se spun. Despre adevăruri știute, dar care nu sînt scoase în spațiul public, despre lucruri, statistici, situații concrete care vor face măcar pînă pe 10 noiembrie să avem un tablou mult mai complet al situației reale în care se află România. Iar eu cred că românii, pe 10 noiembrie, cunoscînd toate aceste adevăruri, avîndu-le în față cu cifre, cu date statistice, vor lua decizia corectă.